Ghid pentru recoltarea probelor de sol

You Are Here: Home / Ghid pentru recoltarea probelor de sol

Ghid pentru recoltarea probelor de sol

 In ultimii ani pretul ingrasamintelor aproape s-a dublat, la fel s-a intamplat si cu pretul cerealelor. Informatiile obtinute in urma testarii fertilitatii solului sunt mai pretioase ca niciodata. Pentru a avea recomandari de fertilizare cat mai exacte si o eficienta cat mai mare a folosirii ingrasamintelor chimice, fermierii trebuie sa aiba in vedere sa recolteze probe de sol corespunzatoare si sa furnizeze informatii cat mai complete despre proba trimisa spre analiza.
Recoltarea probei de sol este una dintre cele mai importante etape din cadrul unui program de fertilizare. Peste 90% dintre erorile inregistrate apar datorita recoltarii necorespunzatoare a probelor de sol. Insemnatatea analizei efectuate este direct dependenta de reprezentativitatea probei de sol, de aceea, recoltarii probelor  trebuie acordata o atentie speciala.

Etapele Recoltarii probelor de sol:

 1. Intocmirea unui plan de recoltare a probelor si delimitarea unitatilor analitice omogene, cu alte cuvinte, delimitarea suprafetelor de teren pe care vrem sa le analizam si care nu prezinta diferente semnificative intre ele (ex. au aceeasi panta, au fost cultivate cu aceeasi specie, au beneficiat de acelasi mod de fertilizare, etc). Portiunile neuniforme din parcele pot fi neglijate daca suprafata lor este mai mica de 10%.
Pentru culturile de camp in functie de tipul de sol, de cultura si de tehnologie, vom „imparti” parcelele in unitati de aproximativ 10 ha. Fiecarei unitati de 10 hectare ii corespunde o proba medie de sol. O proba medie este formata din 10 – 20 probe partiale.
La parcelele aflate in panta sau in lunca inundabila a raurilor se va tine cont la recoltare de diferentele majore intre baza si varful pantei (argila si nutrientii vor migra dinspre varf spre baza pantei, iar in lunca invers).
 2. Momentul recoltarii probelor de sol. Probele de sol se vor preleva in general dupa recoltarea culturii precedente, dar pot fi recoltate pe tot parcursul anului. De asemenea este recomandat sa se recolteze probe de sol la cel putin 30 de zile de la momentul aplicarii ingrasamintelor sau amendamentelor.
Se va evita recoltarea probelor dupa ploaie, sau cand umiditatea solului e mare, atat din cauza erorilor la determinarea azotului cat si din considerente de manipulare si omogenizare a solului.
3. Luarea probelor partiale si alcatuirea probei medii. Odata identificate corect unitatile de aproximativ 10 ha se va trece la recoltarea efectiva a probelor. Cu cat numarul de probe partiale este mai mare cu atat va fi mai reprezentativa proba medie.
In functie de cultura si destinatia terenului, probele partiale se vor recolta pe intervalul de adancime 0 – 25 cm (o cazma) pentru cereale, plante tehnice si furajere si legume si 20 – 40 cm (doua cazmale) pentru pomi fructiferi si vita de vie.
Stabilirea punctelor  de prelevare a probelor partiale se face in functie de configuratia terenului, recoltand in zig-zag,  in diagonalele parcelelor sau in alte moduri care sa asigure uniformitatea recoltarii.

Puncte de recoltate

 

In cadrul aceleiasi probe medii, probele partiale vor avea aceeasi greutate (aprox 100g). Probele partiale se vor amesteca la fata locului (intr-un sac de rafie sau polietilena curat) iar din proba foarte bine omogenizata se preleveaza o cantitate de 800 – 1000 grame. Aceasta reprezinta Proba medie.
NU trimiteti la laborator probe medii mai mari de 800 – 1000 grame !
Recoltarea propriu-zisa a probelor se va face cu cazmaua, sonda, sau alte ustensile. Acestea trebuie sa fie curate, sa nu contamineze proba cu rugina sau alte substante. Inainte de prelevarea efectiva se va curata solul pe o adancime de 2-3 cm pentru a elimina resturile organice (paie, coceni, radacini, frunze, etc). Se va folosi o cana sau alt recipient de aproximativ 100 – 200 ml si se umple la ras cu pamant maruntit. Solul astfel prelevat se pune in pungi de hartie sau de plastic si se eticheteaza.
4. Etichetarea. Pentru interpretarea corecta a rezultatelor dar si pentru cercetari ulterioare se impune etichetarea fiecarei probe. Informatile sunt necesare nu doar pentru a identifica proba dar si pentru a putea face in urma analizelor recomandari de fertilizare si amendare cat mai relevante.
Probele astfel etichetate se vor trimite indata la laborator, iar daca acest lucru nu este posibil imediat, se pot pastra pana la expediere in frigider (max 10-15 zile la 2-5°C).
Completeaza fisa de informatii pentru fiecare proba. Fisa de informatii trebuie sa contina urmatoarele date:
– datele de identificare complete ale beneficiarului (adresa, telefon, email)
– datele de identificare complete ale unitatii analitice(ferma, parcela, lotul, sera, etc )
– numarul probei, adancimea si data la care a fost prelevata
– cultura precedenta – recolta obtinuta
– cultura actuala (sau viitoare) – recolta scontata
– metoda de irigare (daca e cazul)
– alte mentiuni daca e cazul
Important !! Utilitatea analizei depinde in mod direct de calitatea recoltarii probelor !!